În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 482 din data de 7 iulie 2011, a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 536/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-a constituit prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Aceasta exceptie a fost ridicata de Judecatoria Constanta – Sectia civila, din oficiu, intr-o cauza civila avand ca obiect validarea unei popriri.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 44 alin. (3) mentionate anterior,” comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.”

Pornind de la dispozitiile de mai sus, Judecatoria Constanta a sustinut ca prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstitutionale in masura in care nu prevad ca modalitatea comunicarii prin publicitate a actului administrativ fiscal poate fi folosita numai in cazul in care contribuabilul nu s-a prezentat la sediul organului administrativ fiscal emitent sau daca, prezentandu-se, a refuzat sa primeasca actul sub semnatura.

Judecatoria Constanta a invocat, in sustinerea exceptiei ridicate, prevederile art. 21 – privind liberul acces la justiţie, art. 24 – privind dreptul la apărare şi art. 52 – privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, din Constituţie.

            Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a retinut ca realizarea comunicarii prin publicitate reprezinta una dintre cele patru modalitati enumerate in art. 44 alin. (2) lit. a) – d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 prin care legiuitorul a stabilit ca pot fi comunicate actele administrative fiscale, astfel:

§  prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

§  prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;

§  prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

§  prin publicitate

Curtea a retinut totodata că textul de lege menţionat enumeră aceste modalităţi de comunicare a actului administrativ fiscal fără să conţină vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate în care acestea pot fi folosite, astfel încât în practică, în lipsa unei menţiuni exprese referitoare la obligativitatea respectării ordinii în care acestea sunt enumerate, există tendinţa organelor fiscale de a ignora succesiunea în care acestea sunt prevăzute, dupa cum am aratat anterior, şi de a recurge direct la comunicarea prin publicitate, fără a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal.

Asadar, Curtea a constatat că se aduce în mod evident atingere dreptului de acces liber la justiţie al contribuabilului care contestă existenţa sau cuantumul obligaţiei fiscale, având în vedere faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea contestaţiei, termen de altfel incert, îl reprezintă data comunicării actului administrativ fiscal.

Mai mult, Curtea a constat că enumerarea pe care o conţine textul legal nu este una întâmplătoare, ci modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menţionate într-o ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea lor, a decis in sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate din oficiu de către Judecătoria Constanţa, şi a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr.  92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţă.